PESTE UN MILION DE ANI NU VOM MAI AVEA UN SOARE CI TREI!

Reteaua SMA (Submillimeter Array) de la Centul Smithsonian pentru Astrofizica - Harvard, a permis cercetatorilor sa dovedeasca pentru intaia oara existenta unui camp magnetic sub forma de nisipelnita intr-o regiune in care se formeaza stele. Acest fenomen a fost prezis cu mult timp in urma intr-una dintre cele mai controversate teorii.

Camp magnetic in forma de nisipelnita din sistemul prostelar
NGC 1333 IRAS 4A (liniile rosii)

Astronomii de la CFA se ocupa cu studiul sistemului protostelar NGC 1333 IRAS 4A, format din doua protostele, ce se afla la aproximativ 980 de ani lumina de planeta Pamant in directia constelatiei Persee. Concluziile la care au ajuns cercetatorii au fost publicate in numarul din 11 August al revistei Science.

NGC 1333 IRAS 4A face parte dintr-un complex de nori moleculari, fiind de fapt o masa de gaz si praf echivalenta cu cea a 130.000 de sori. Acea regiune este, figurat vorbind, o adevarata pepiniera de stele. Distanta relativ mica dintre aceasta si planeta Pamant si varsta frageda fac din aceasta regiune un laborator ideal pentru studierea formarii stelelor.

Teoria prezice ca nucleele norilor moleculari care se intrepatrund trebuie sa depaseasca fortele ce provin din campurile magnetice pentru a putea sa indeplineasca rolul de creatori de stele. Concurenta dintre atractia gravitationala, ce atrage materia catre interior, si presiunea magnetica ce o atrage catre exterior, produce forma de nisipelnita pe care o capata campul magnetic.

Datorita SMA, Dan Marrone si colegii acestuia de la CFA au putut observa emisiunile de praf ale IRAS 4A. Intrucat particulele de praf din inima norilor se aliniau in functie de campul magnetic, cercetatorii au putut vedea care este geometria acestora si in acelasi timp estima intensitatea lor masurand polarizarea emisiunilor. Datele inregistrate indica influenta mult mai mare pe care o are presiunea magnetica asupra maririi duratei de formare a stelelor in mijlocul norilor, in comparatie cu alte turbulente.


IRAS 4A (marcata cu ajutorul sagetii) ramane ascunsa in coconul sau de praf in asa fel incat emisiunile de infrarosii sunt minimale.
SMA poate studia doar emisiunile de praf. Examinand polarizarea, putem descoperi forma pe care o are campul magnetic.

In ciuda influentei moderatoare pe care o are campul magnetic, IRAS A4 ramane totusi foarte dens, astfel ciclul gravitational continuand. In locul in care astazi nu se afla decat un cocon de praf in aproximativ un million de ani, se vor forma cel putin doua stele cu aceleasi proprietati ca ale soarelui.