Metoda ar putea fi foarte folositoare pentru producerea de material textile extrem de rezistente şi chiar tendoane şi oase artificiale.

Cercetătorul Seung-Mo Lee de la Max Planck Institute of Microstructure Physics, din Halle, Germania, împreună cu colegii săi şi-au publicat descoperirile în jurnalul Science. Aceştia au descoperit că dacă adaugă zinc, titaniu sau aluminiu la un fir de pânză de păianjen, acesta devine mai rezistent împotriva ruperii sau deformării.

În construcţie a fost folosit un proces numit sedimentare atomică, care practic nu numai că întăreşte la suprafaţă firul de mătase, dar o parte dintre ionii metalici interacţionneaeză direct cu structura interioară.

Idea a fost inspirată din studii care au arătat că unele dintre cele mai rezistente părţi a unor insecte, cum ar fi cleştii mandibulei lăcustelor folosiţi pentru tăierea frunzelor, conţin cantități mari de zinc.

Mătasea produsă de păianjeni a fascinat dintotdeauna oamenii de ştiinţă, dar producerea în cantităţi comerciale a fost dificilă din cauză că păianjenii ţinuţi în captivitate tind să se mănânce între ei.