sâmbătă, 18 iulie 2009

O imagine cu rezoluţie foarte ridicată a celei mai strălucitoare stele din nebuloasa Orion

Folosind instrumentul de interferometrie AMBER instalat lângă observatorul astronomic VLTI (Very Large Telescope Interferometer), o echipa de astronomi din Bonn, Germania, obţine cea mai buna imagine a stelei binare Theta 1 C Orionis, cea mai strălucitoare stea din nebuloasa Orion. Echipa formată din Stefan Kraus şi Gerd Weigelt a putut astfel calcula masa şi perioada de rotaţie a sistemului format din cele doua stele. Aflaţi la sfârşitul articolului şi câteva detalii despre VLTI.

theta1 ori c

Imaginea stelei binare Theta1 Orionis C obtinută cu interferometrul AMBER de la VLT.

Steaua binara Theta1 Ori C este cea mai luminoasă din nebuloasa Orion, locul cel mai apropiat de noi unde se formează stele masive, situându-se la 1350 de ani lumină distanţă de Pământ. Din cauza aceasta obtinerea de imagini bune cu acest loc de pe cer prezintă un interes deosebit pentru astronomi, nebuloasa putând furniza date experimentale ce pot confirma sau infirma teoriile legate de formearea stelelor.

Theta1 Ori C este o stea foarte strălucitoare ce poate fi observată cu ochiul liber în constelaţia Orion. Până în 1999 nu s-a observat existenţa celei de-a doua stele de lângă ea. Pentru a vedea această a doua stea din sistemul binar este nevoie de aparatură de precizie ridicată. Noua imagine obţinută de astronomii germani are o rezoluţie extraordinară, putând distinge între două puncte de pe cer aflate la distanţă unghiulară de 2 miliarcsecunde, echivalentul lungimii aparente a unei maşini aflate pe luna, vizualizată de pe Terra.

Cercetătorii au determinat perioada sistemului binar şi masele celor două stele: ele se rotesc în jurul centrul de greutate al sistemului, parcurgând o perioadă o dată la 11 ani, cântărind 38, respectiv 9 mase solare.

Câteva cuvinte despre Very Large Telescope Interferometer şi AMBER

VLTI apaţine Organizaţiei Europene pentru Cercetare Astronomică în Emisfera Sudică (ESO), fiind localizat în Paranal, Chile, la o altitudine de 2600 de metrii, în deşertul Atacama. Acesta este unul dintre cele mai propice locuri pentru a efectua observaţii astronomice, deoarece în deşertul Atacama se înregistrează cea mai mică rată de precipitaţii din lume şi cerul este aproape în permanenţă lipsit de nori. Temperaturile joase din Atacama sunt un alt factor prielnic, deoarece aerul cald de la sol deformează imaginile (fenomen ce îl putem vedea în zilele călduroase privind deasupra asfaltului încins).

VLTI

Aşa arată grupul celor 4 telescoape din cadrul VLTI.

Pe lângă VLT (Very Large Telescope), având o oglindă cu diametru de 8,2 metri, pe situl de la Parana se mai află şi 4 telescoape mici, cu oglinzi având diametrul de 1,8 metri. Acestea pot lucra grupate câte două sau câte trei, obtinând imagini de 25 de ori mai precise decât telescoapele îndividuale. Metoda folosită de ele este interferenţa: fiecare telescop "priveşte" către acelaşi obiect cosmic, iar razele de lumină captate de fiecare sunt suprapuse, formând astfel imagini de calitate excepţională. Instrumentul AMBER este cel care realizează de fapt interferenţa, acest dispozitiv fiind specializat pentru lucrul cu raze din domeniul infraroşu-roşu.

interferenta cu vlti

Schemă a interferenţei realizate de două telescoape din cadrul VLTI. Cele două telescoape sunt orientate spre acelasi corp ceresc. Fecare primeşte câte o imagine de la acesta, care printr-un sistem sofisticat de lentile este transportată către laboratorul unde are loc interferenta. Se poate observa în imagine ca unul din telescoape "primeşte" imaginea de la corpul ceresc "mai repede" decât celalălat. Această diferentă se numeşte diferenţă de fază şi este foarte important ca ea să fie păstrată în timpul transportului către interferometru. Dacă priviţi cu atenţie drumul parcurs de fiecare rază din momentul întrării in telescop până la interferometru, observaţi că el este egal în ambele cazuri.

Următorul mare proiect al ESO este constuirea unui telescop având o oglindă cu diametrul de 42 de metri. Proiectul se află deocamdată numai pe hârtie şi o decizie cu privire la punerea lui în practică se va lua în 2010.

E-ELT

Aşa ar putea arată giganticul telescop al ESO: E-ELT European Extralarge Telescope.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu