joi, 16 iulie 2009

Stiinta. Adevar sau minciuna ?


A fost om pe luna?



Trimiterea primului om pe Lună a fost un eveniment tehnic, nu ştiinţific. Obţinut fără durere, facilitat de competiţia ideologică, el lasă astăzi să se vadă slăbiciunea cercetărilor efectuate asupra satelitului natural al Pământului, scrie cotidianul francez La Croix.
´Un pas mic pentru om, dar uriaş pentru umanitate´. Această propoziţie scurtă ar fi putut fi rostită de Cristofor Columb în 1492, atunci când a pus piciorul pe continentul american sau de Robert Peary când a atins Polul Nord pe jos, în 1909, dar ea a fost pronunţată de Neil Armstrong, astronaut american al misunii Apollo 11, pe 21 iulie 1969. Pentru prima dată, un om a pus piciorul pe un alt corp ceresc decât pe Terra: pe satelitul său natural, Luna. Acest act de pionierat al cuceririi spaţiului face parte dintr-o serie bogată în evenimente, care ar fi putut să se întoarcă în avantajul ´duşmanilor ereditari´, care erau sovieticii.
Cucerirea Lunii s-a înscris în contextul geopolitic foarte special al Războiului rece. Atunci Uniunea Sovietică era chiar înaintea Statelor Unite. Succesele sovietice, care se numeau Sputnik în 1957, apoi primul om în spaţiu, Iuri Gagarin, în aprilie 1961, l-au făcut pe preşedintele american John Kennedy să reacţioneze imediat: el a promis în faţa Congresului că America va trimite astronauţi pe Lună înainte de 1970! La acea dată, experienţa lor în domeniul spaţiului era totuşi slabă: un zbor spaţial de 15 minute cu capsula Freedom 7 în cadrul programului Mercury, care n-a permis nici măcar efectuarea unui tur complet al planetei albastre!
Dincolo de Cortina de Fier, sub conducerea inginerului Serghei Korolev, ieşit din gulag, cavalcada sondelor lunare atinge apogeul. În septembrie 1959, Luna 2 şi-a atins scopul şi a fost distrusă voit aproape de craterul Aristarc. În octombrie, Luna 3 înconjoară astrul selenar şi face primele fotografii, de la aproape 65.000 km, ale feţei ascunse a Lunii. Luna 9 este prima care reuşeşte să se aşeze uşor în Marea Furtunii, în februarie 1966, şi să transmită imagini panoramice. În aprilie 1966, Luna 10 este primul aparat care se plasează pe orbită în jurul Lunii.
Moscova a trimis în total 18 sonde lunare. Dar, în 1966, Korolev a murit subit pe masa de operaţie, iar primele lansări ale imensei rachete N1, care trebuia să transporte cosmonauţi pe Lună, între 1969 şi 1972, se termină prost. După succesul americanilor, sovieticii, al căror program nu prevedea decât trimiterea a doi oameni pe Lună (numai unul ar fi sondat solul lunar), s-au concentrat pe trimiterea de sonde automate. Din 1972 până în 1976, trei sonde Luna adună probe de sol lunar pe care le aduc pe Pământ. În 1970 şi 1973, Luna duce pe satelitul natural al Terrei vehicule robotizate cu opt roţi, Lunahod, care fac mii de fotografii timp de mai multe luni.
Începând mai târziu, americanii reuşesc să lanseze 21 de sonde lunare. Primul program, Ranger 7, 8 şi 9 transmite imagini TV. Urmează generaţia Surveyor, sonde automate care reuşesc să aterizeze uşor şi nu se înfundă în praful de pe Lună, cum se temeau unii. Apoi vin programele Mercury (John Glenn realizează primul zbor orbital american în 1962), Gemini în care se îmbarcă doi astronauţi (de unde numele de Gemini : Gemenii). Au existat zece zboruri Gemini în 1965 şi 1966 înaintea lansării faimosului program Apollo.
Formate din trei părţi din care modulul de comandă în formă de con, în care stau cei trei astronauţi în timpul călătoriilor dus-întors Pământ-Lună, ca şi modulul lunar, LEM, cu picioare de păianjen, navele Apollo sunt plasate pe orbită cu ajutorul rachetei-gigant Saturn V, concepută de inginerul Werner von Braun, responsabil de construcţia rachetelor V2 ale Germaniei naziste. Seria începe prost: în ianuarie 1967, se declanşează un incendiu în cabina Apollo 1, în timpul unui exerciţiu de antrenament, în care mor trei astronauţi. Zborurile Apollo încep în 1968, prin zboruri de încercare fără oameni la bord, până ce Apollo 7 a avut un echipaj în misiunea sa în jurul Pământului.
Apollo 8 efectuează primul tur în jurul Lunii: Frank Borman şi coechipierii săi sunt primii oameni care asistă la ´un răsărit de Pământ de pe Lună´, cu ocazia Crăciunului 1968! Urmează fără probleme misiunile Apollo 9 şi Apollo 10. Apoi ziua cea mare: Neil Armostrong şi Buzz Aldrin sar pe Marea Liniştii şi pun steagul american care trebuie totuşi puternic ancorat, pentru că pe Lună nu există atmosferă şi vânt. Imaginile sunt difuzate în direct în lumea întreagă. Pe una din plăcuţele de la baza LEM, care există încă pe Lună, scrie: ´Aici, oamenii de pe planeta Pământ au pus prima dată piciorul pe Lună. Iulie 1969. Am venit paşnici în numele umanităţii.´ Armstrong şi Aldrin au rămas pe Lună mai puţin de 22 de ore, parcurgând în două ore câţiva zeci de metri pentru a strânge 22 de kg de probe de sol şi roci.
Misiunile Apollo 12 până la 17 se desfăşoară în mod asemănător. Ultimele sunt discret anulate, în indiferenţa generală. Din punct de vedere ştiinţific, aceste misiuni erau totuşi cele mai interesante, căci astronauţi urmau să studieze din punct de vedere ştiinţific Valea Schroeter cu geologia sa complexă, un important canion şi craterul Copernic, format în urma unui recent impact cu un asteroid. Misiunea Apollo 13, în cursul căreia un rezervor de oxigen a explodat, a obligat astronauţii şi personalul de la sol să improvizeze un traseu de întoarcere. Această poveste incredibilă şi ´finalul său fericit, regizat de NASA într-o manieră foarte hollywoodiană´, este ecranizată în 1995, în singurul film turnat despre cucerirea Lunii, ´Apollo 13´, cu Tom Hanks în rolul comandantului de bord, James Lovell.
Misiunile Apollo au însemnat totuşi câteva progrese. Cei 12 oameni care au mers pe Lună au adus 385 kg de roci lunare şi au instalat pe solul lunar circa 30 de instrumente (seismografe, detectoare de particule solare şi raze cosmice, reflectoare de raze laser emise de pe Pământ pentru măsurarea foarte precisă a distanţei Terra-Lună) ´Datorită reflectoarelor, planetologii au putut testa câteva preziceri ale teoriei relativităţii generale, studia mareele terestre şi descoperi că, în cursul timpului, Luna se depărtează de Pământ cu circa 1 m pe secol´, recunoaşte ziaristul Serge Brunier. Dar aceste rezultate au fost obţinute în urma unei misiuni care a costat 170 miliarde de dolari (la nivelul din 2005!).
´Proiectul Apollo a deschis umanităţii drumul stelelor´, scrie fizicianul Alain Dupas. ´Cei 12 astronauţi din programul Apollo n-au adus plusvaloare la misiune, în timp de sovieticii au realizat un program de explorare în întregime automatizat pe Lună!´, este de părere Serge Brunier. Dezbaterea între susţinătorii zborurilor cu oameni la bord şi cei ai zborurilor automatizate persistă şi astăzi, se încheie articolul din cotidianul francez La Croix, scris cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la primul pas al omului pe Lună.

Multe teorii care contrazic cele de mai sus:
Aici e filmarea cu a 2-a camera, care nu vede doar omul ci si restul...

Conspiracy Theory : Did we land on the moon? un documentar interesant subtitrare in Lb. Romana!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu