Revista New Scientist a publicat o listă de zece specii dispărute în ultima sută de mii de ani care ar putea fi aduse la viaţă în următorii ani datorită faptului că cercetătorii au reuşit sau sunt pe cale să reuşească să secventeze ADN-ul acestor specii din monstre congelate de ţesut, care ADN să fie apoi inoculat prin clonare unui ovul de la o specie existentă, asemănătoare speciei dispărute, care va juca şi rolul de mamă purtătoare.
Viziune de artist asupra speciei omului de Neanderthal, o specie de oameni ce a trăit contemporan cu specia nostră pentru câteva zeci de mii de ani, după care a dispărut, foarte probabil datorită omului, fie direct fie indirect. ADN-ul acestei specii este aproape de a fi descifrat în întregime şi atunci cercetătorii vor putea recrea prin clonare această specie. Aceasta ar promova desigur dezbatere morală: ar trebui să stea la grădina zoologică? Sau să fie educaţi şi să trăiască în societate?
Cercetătorii estimează că în 2009 va fi publicată prima versiune a ADN-ului omului de Neanderthal. Apoi încă doi ani vor fi necesari pentru ca ADN-ul să fie descris cu o precizie mai mare, precum aceea cu care putem descrie ADN-ul unui cimpanzeu. Odată cunoscut ADN-ului, cercetătorii pot prezice totul despre acea specie: cum arăta, cum era predispusă să traiască şi aşa mai departe. Astfel, cercetătorii vor realiza o analiză comparativă între omul modern şi rudele noastre îndepărtate, oamenii de Neanderthal.
Dar în principiu specia va putea fi adusă la viaţă, mai ales că ovulul uman ar fi ideal şi o femeie ar fi o mamă surogat ideală. Dar chiar dacă va putea fi realizat practic, poate că reînvierea unei specii dispărute de oameni nu va fi realizate din motive de etică sau religie.
Un documentar despre omul de Neanderthal şi cum întâlnirea lor cu specia noastră tot de oameni le-a fost fatală.
Însă mai rămân alte nouă specii de animale care vor putea fi readuse la viaţă fără aceste probleme de conşţiinţă, precum mamuţii lânoşi, tiigrii cu dinţi de sabie, ursul cu faţă scurtă, tigrul tasmanian, gliptodonul, rinocerul lânos, dodo şi aşa mai departe.
Speciile au fost alese atât datorită posibilităţii practice de a fi realizate în următorii ani, dar şi datorită atracţiei deosebite ce le prezintă aceste specii.
Revista New Scientist nu discută implicaţiile morale ale clonării (mai ales clonarea unei specii dispărute de oameni va duce la dezbateri foarte aprinse). Scopul articolului este acela de a sublinia pentru publicul larg cât de mult şi de repede avansează domeniul biologiei moleculare în general şi cel al descrifrării ADN-ului a tot mai multe specii vii şi dispărute în special.
De asemenea, dinozaurii nu se află pe această listă pentru ca ADN-ul de dinozaur nu se crede ca ar fi rezistat 60 de mililoane de ani şi nici nu există o specie în prezent foarte asemenătoare dinozaurilor pentru a fi folosite ouăle ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu