Acest proiect ar însemna realizarea unei viziuni care a inspirat scriitorii de cărţi SF de-a lungul generaţiilor.
Cabinele lifturilor vor pune în mişcare cabluri lungi de 35.400 de kilometri, cabluri ce vor trebui realizate din cele mai puternice, dar şi uşoare, materiale existente.
Lifturile o să fie ancorate în pământ şi o să dispară printre nori, ajungând, eventual, la o staţie ce orbitează în jurul pământului.
Oamenii de ştiinţă speră ca acest lift să aibă şi alte funcţii, în afară de ceea de a transporta pasageri: el va găzdui generatoare imense de energie solară, care va putea fi folosită pe pământ şi va îndepărta resturi nucleare, aruncându-le în spaţiu.
"Toată lumea va putea merge cu liftul în spaţiu, va fi precum o călătorie în străinătate", a declarat Shuichi Ono, directorul Japan Space Elevator Association.
Dorinţa companiei japoneze de a cheltui pentru acest proiect 5 miliarde de lire sterline a stârnit o groază de reacţii din partea altor instituţii, precum NASA, care proiectează, şi ele, lifturi spaţiale.
În noiembrie va avea loc în Japonia o conferinţă de presă internaţională în care se va anunţa un calendar al proiectului.
Una dintre cele mai mari încercări este producerea unui material pentru cabluri: va trebui să fie extrem de uşor dar în acelaşi timp foarte rezistent, pentru a putea suporta loviturile diverselor materii din spaţiu. Este de aşteptat ca răspunsul să vină din partea nanotubilor de carbon, particule microscopice din care se realizează fibrele.
Yoshio Aoki de la Japan Space Elevator Association şi profesor de ingineria maşinilor la Nihon University, a precizat că materialul pentru cabluri va trebui să fie de 180 de ori mai puternic ca oţelul şi de patru ori mai solid decât cele mai puternice fibre de carbon din nanotubi produse vreodată.
Profesorul Aoki a declarat că energia pentru a pune în funcţiune aceste lifturi va fi produsă probabil folosind tehnologia aplicată trenurilor-glont japoneze.
Prima viziune a unui lift spaţial aparţine, din câte se ştie, scriitorului Arthur C. Clarke, în cartea "Fântânile Paradisului", scoasă în 1979.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu