Iepurii – caracteristici, curiozităţi şi exemple de specii

Fie că vorbim despre iepuri de casă sau despre iepuri de câmp, aceştia aparţin grupei numite lagomorfe. Deşi au fost considerate rozătoare, lagomorfele au câteva elemente care le disting de acestea. Iepurii sunt celebrii pentru urechile lor mari, pentru coada lor pufoasă şi pentru labele posterioare dezvoltate ce îi fac buni alergători.

Oryctolagus cuniculus – Iepurele sălbatic european, o specie de iepure originară din Europa de Sud-Est (Spania şi Portugalia), care are 34-45 cm lungime şi o masă de 1,3 – 2 kg. Fiind lagomorfă are 4 incisivi pe maxilarul superior şi nu 2 ca rozătoarele.

Caracteristici fizice ale iepurilor

Iepurii domestici au până la 50 cm lungime, în timp ce iepurii sălbatici ating chiar şi 52-53 cm lungime. La aceste dimensiuni se adaugă coada care, în cazul iepurilor sălbatici, ajunge chiar şi până la 9 cm. Un iepure matur cântăreşte între 3 şi 6 kg.

Ochotona alpina – iepurele fluierător din Altai (Asia) e un caz particular de iepure, având pavilioanele urechilor mai scurte şi rotunjite.

Iepurii au 2 perechi de incisivi pe maxilar şi una pe mandibulă, iar dinţii sunt fără rădăcină, cu creştere continuă, acoperiţi cu smalţ dur.

Având labele posterioare mai lungi, iepurii se deplasează prin sărituri, cu o viteză mai mare decât alte rozătoare sau lagomorfe. Iepurii domestici trăiesc în medie între 8 şi 12 ani, în condiţiile în care le sunt asigurate condiţii bune de viaţă. Cei sălbatici trăiesc mai puţin din cauza condiţiilor mai grele de viaţă şi a prădătorilor care îi vânează.

În acest film puteţi vizualiza cum „se luptă” doi iepuri şi puteţi remarca săriturile acrobatice pe care le fac cu ajutorul labelor posterioare precum şi viteza de deplasare.

Hrana

Iepurii sunt animale ierbivore, adorând iarba şi legumele. Astfel în dieta lor regăsim: iarbă, buruieni, grâu, ovăz, lucernă, trifoi, castraveţi, sfeclă (frunze şi rădăcini), castraveţi şi multe altele. Iepurii pasc rapid aproximativ jumătate de oră în perioada de păşunat, ce are loc de obicei, la sfârşitul după-amiezei.

Lepus Californicus (iepurele măgar californian) mâncând iarba.

Iepurii au fost consideraţi simbol al fertilităţii sau al renaşterii şi au fost asociaţi cu primăvara şi cu sărbătoarea Paştelui. Tradiţia iepuraşului de Paşti are originile în regiunea Alsacia din Germania, regăsindu-se în sărbătorile fertilităţii dedicate zeiţei Eostre, zeiţa Lunii.