În fiecare an un număr îngrijorător de mare de oameni sunt diagnosticaţi cu cancer. În acelaşi timp tot atâţia oameni scapă de cancer, chiar dacă sunt fumători înrăiţi…cum aşa? Răspunsul este dat de un nou studiu al cercetătorilor suedezi, de la Institutul Karolinska din Stockholm, publicat în „Proceedings of the National Academy of Sciences” (Procedurile Academiei Naţionale de Ştiinţe).
Profesorul de la Centrului de Microbiologie şi Biologie a tumorilor din cadrul Institutului, George Klein, care a predat şi a cercetat încă din 1940, a încercat să ofere o explicaţie, apleând la genetică, a acestei „rezistenţe la cancer”. Se pare că există anumite genotipuri „anti-cancer” care ne oferă un „scut” împotriva acestei boli cumplite. Klein a subliniat importanţa rezistenţei biologice la cancer a unor indivizi.
Ce ştim, de fapt, despre cancer? Cancerul e o boală caracterizată printr-o diviziune necontrolată a celulelor şi prin capacitatea acestor celule de a invada alte ţesuturi din organism, fie prin creştere directă în ţesuturi adiacente (invazie) fie prin migraţia celulelor spre locuri mai îndepărtate în organism (metastază). Această creştere necontrolată este cauzată de anormalităţi în ADN, cum ar fi de exemplu mutaţii ale genelor care controlează înmulţirea celulelor.
A – Când celulele normale sunt distruse peste măsură, ele sunt eliminate de apoptază (moartea naturală a unei celule)
B – Celulele canceroase evită apoptaza şi continuă să se înmulţească haotic. Două dintre mecanismele anti-cancer sunt cele intercelulare şi intracelulare.
O celulă poate declanşa apoptaza dacă detectează o deterioare extinsă a ADN-ului, pentru a nu transmite boala. Câteodată apoptaza nu se declanşează când trebuie şi astfel se crează multiple tumori.
Klein susţine că rezistenţa la cancer ar putea fi dată de numeroase mecanisme protectoare ce contracarează dezvoltarea celulelor canceroase şi „distrug” boala încă de la primele ei stadii. Au fost indentificate, pe lângă cele intercelulare şi intracelulare, încă trei mecanisme.
Primul este chiar imunitatea, care ne apără de cancerul viral. Cercetătorii au comparat reacţiile anticorpilor a două specii de maimuţe atunci când acestea erau infectate cu „Herpesvirus saimiri” şi s-a constatat că reacţiile erau complet diferite. „Herpesvirus saimiri” face parte din familia de virusuri „Herpesviridae” (foto), o familie largă de virusuri care conţin material genetic ce cauzează boli grave atât animalelor cât şi oamenilor. Despre herpesvirusurile umane puteţi citi mai multe aici.
Al doilea mecanism este genetic, iar cel mai bun exemplu sunt mecanismele din cadrul ADN-ului. Studiile arată că există variaţii de la individ la individ în fixarea acestor mecanisme. Indivizii ale căror mecanisme „sunt defecte” sunt sensibili la lumina ultravioletelor şi pot suferi tumori la nivelul pielii.
Iată, în imagine, procesul de replicare al ADN-ului. Există mecanisme, deţinute de celule, pentru repararea erorilor care apar în timpul procesului de replicare. Aceste erori sunt cauzate, spre exemplu, de acţiunea razelor X sau a razelor ultraviolete, dar pot aprărea şi în cadrul diviziunii celulare. Dacă erorile nu sunt reparate cum trebuie apar celulele canceroase. Cercetătorii de la Universitatea din Delft au realizat o observaţie în timp real a acestui proces. Puteţi citi mai multe, în engleză, pe Science Daily.
Cel de-al treilea mecanism este epigenetic. Acesta implică schimbări la nivelul genelor, mult mai importante decât schimbările din informaţia conţinută în ADN. Este vorba despre o mutaţie ce întipăreşte un defect matern şi care sporeşte şansele dezvolării unui cancer.
Momentan lucrurile trebuie clarificate şi înţelese cu exactitate, deci, studiul va continua. Abia apoi cunoştinţele acumulate ar putea fi aplicate pentru prevenirea apariţiei cancerului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu