NASA anunţă cea mai precisă hartă a cerului în radiaţii gama

Există mai multe tipuri de astronomie: cu lumină vizibă, cu diferite tipuri de lumină invizibilă, ba chiar de anul trecut, şi cu particule. Iată că acum telescopul Fermi al NASA a realizat cea mai precisă fotografie a cerului în radiaţii gama, adica lumina invizibilă cu energie de peste 150 de milioane de ori mai mare decât a luminii vizibile. Harta surprinde corpuri astronomie atât din galaxia noastră, cât şi de dincolo de ea. Noua hartă a fost descrisă în Suplimentul lui The Astrophyisical Journal.

Aşa arată cerul privit în raze gama, cel mai energetic tip de lumină invizibilă. Imaginea a fost anunţată de NASA şi a fost obţinută cu instrumetul LAT de pe sonda spaţială Fermi, aflată în orbită în jurul Pământului. Zona luminoasă din centru reprezintă galaxia noastră, iar alte puncte luminoase de pe hartă reprezintă surse puternice de radiaţii gama atât din galaxia noastră, cât şi din alte galaxii. Credit imagine: NASA/DOE/Colaborearea Fermi LAT.

Motivaţia pentru a privi cerul în toate lungimile de undă posibile este aceea de a identifica cât mai multe corpuri şi procese fizice ce au loc în Univers. Unele corpuri emit lumină doar în unele frecvenţe. Ori tocmai prin lumina ce ajunge de la aceste corpuri îndepărtate în telescoapele noastre, terestre sau pe orbită în jurul Pământului, descoperim noi Universul.

Radiaţiile gama sunt cele mai energetice radiaţii luminoase. Radiaţii gama sunt emise de nucleele atomilor. Dar nu numai. Există în Univers procese foarte energetice care pot emite aceste radiaţii la energii de 150 de milioane mai mari decât cele ale radiaţiilor luminoase vizibile. De exemplu, atunci când particulele cad tot mai accelerat spre o gaură neagră supermasivă, cum se crede că există în centrul unor galaxii, aceste particule emit radiaţii luminoase foarte energetice, precum radiaţii gama. Acestea sunt emise în două jeturi, de-a lungul axei de rotaţie a găurii negre. Astfel de galaxii sunt denumite galaxii active, iar nucleele lor sunt denumite nuclee galactice active. Astfel de corpuri, dar nu numai, apar pe harta cerului în radiaţii gama dezvolată de NASA.

Mai precis, este vorba despre telescopul Large Area Telescope (LAT). El este instrumentul ştiinţific propriu-zis care detectează radiaţiile luminoase şi le măsoară energia. Iar instrumentul se află pe o sondă spaţială, aflată pe orbită în jurul Pământului, cu numele de sonda Fermi Space Telescop (cu denumirea precendentă de GLAST).

Motivaţia de a avea un telescop pe orbită în jurul Pământului şi nu la sol este faptul că atmosfera Pământului absoarbe aproape în totalitate radiaţiile gama. Foarte bine de aceasta, căci altfel viaţa nu ar fi posibilă pe Pământ. Dar pentru a putea privi Universul în radiaţii gama, cercetătorii trebuie să le capteze dincolo de atmosferă, de pe o sondă spaţială aflată în orbită în jurul Pământului.

Documentar despre Fermi Space Telescope, care avusese înainte numele de GLAST şi care a realizat cea mai precisă hartă a cerului în radiaţii gama.

Iată la FizicaParticulelor.ro, siteul nostru partener, un articol despre cum arăta exact aceeaşi hartă, la doar două luni de la lansarea sondei spaţiale pe orbită şi când încă se numea GLAST, iar nu Fermi Space Telescope.

Puteţi privi imaginea NASA la o mare rezoluţie pe Physorg. Puteţi citi declaraţia de presă oficială pe siteul NASA.